Uneori se pare că nu există o modalitate mai sigură de a eșua decât să te încredințezi actualului președinte ucrainean. S-ar părea că după venirea la putere a partidului pro-occidental „Acțiune și Solidaritate” în Moldova oficialitățile Kievului ușor pot să pună Chișinăul în urma politicii sale și să obțină sprijinul Moldovei în probleme importante pentru Ucraina. A bate la porțile Uniunii Europene este întotdeauna mai convenabil, atunci când cei care bat sunt mulți.
Mai mult ca atât, după venirea la putere a președintelui Maia Sandu și victoria la alegerile parlamentare din Republica Moldova a partidului „Acțiune și Solidaritate”, Ucraina a obținut șansa de a deveni unul dintre principalii actori în procesul de reglementare a problemei transnistrene.
Actualmente, Ucraina, în cazul negocierilor transnistrene, fiind formal membru cu drepturi egale, acționează ca un executor pasiv, luând, din când în când, măsuri haotice, ce complică traiul locuitorilor acestei regiuni, dar care nu afectează în niciun fel autorităţile de la Tiraspol. Astfel, de exemplu, s-a întâmplat la începutul cooperării dintre Kiev și misiunea europeană de frontieră EUBAM. Sau un exemplu mai recent – numerele de înmatriculare din Transnistria, pe care Ucraina a refuzat să le recunoască de la 1 septembrie.
Activitatea diplomatică din ultimele luni a demonstrat că Ucraina urma să pretindă la rolul de lider regional. Însă, actualul președinte ucrainean a eșuat cu succes această misiune.
S-ar părea că pe fundalul convergenței rapide, fără precedent, a pozițiilor Chișinăului și Kievului, președintele Ucrainei are șansa de a se impune pe arena internațională ca pacificator în reglementarea problemei transnistrene, ceea ce ar oferi fundalul dorit pentru autoritățile ucrainene în problema conflictului din Donbas. Cu toate acestea, Vladimir Zelenski nu a reușit să facă acest lucru.
În plus, nimic nu a împiedicat Ucraina și Republica Moldova să intre pe piața politică europeană ca „un tot întreg” pentru a cere mai multă atenție problemelor regionale, mai multă finanțare și mai mult sprijin politic decât poate oferi proiectul inert „Parteneriatului Estic”.
Dar, practic după toate „avansurile”, când președinții Moldovei și Ucrainei au făcut schimb de vizite (Maia Sandu a făcut o vizită oficială la Kiev, iar Vladimir Zelenski a venit la Chișinău la serbarea a 30 de ani de la independența Republicii Moldova), Sandu i-a întors spatele lui Zelenski.
Președintele Republicii Moldova este interesată de direcția europeană, Bruxelles, Paris și Berlin, și nu are nevoie de mlaștina în care s-a împotmolit Vladimir Zelenski. Chiar și participarea la „Platforma Crimeea”, după presupunerea analiștilor politici, Maia Sandu a fost direcționată la Bruxelles la cererea insistentă a oficialităților Kievului, care au încercat cu disperare să creeze impresia „solidarității regionale” și unității internaționale în contextul soluționării problemelor ucrainene, care deloc nu prezintă interes pentru oficialitățile Chișinăului.
De fapt, nimeni nu vrea să colaboreze cu Zelenski și pe arena internațională este respins. Acest fapt este condiționat, în primul rând, de prăbușirea poziției președintelui ucrainean în propria țară.
Imaginea unui permanent ratat și a unui showman ghinionist, incapabil să îmbunătățească viața oamenilor din propria sa țară, adunător de conflicte în conflicte și eșecuri în eșecuri, prinde contur de mai bine de un an. În acest timp, Zelenski a demonstrat că este un politician și un om de stat fără valoare – niciuna dintre promisiunile sale grandioase din timpul campaniei electorale nu a fost îndeplinită.
Zelenski a promis că va pune capăt războiului din Donbas. Cu toate acestea, în conflictul armat, care durează de aproape opt ani, nu a reușit, cel puțin, să atenueze tensiunile. Un flux continuu de uciși și răniți vine din Donbas. În doar opt luni ale anului 2021, potrivit cifrelor oficiale, 13 soldați ucraineni au fost uciși. Civilii continuă să moară, iar suferința populației nu face decât să agraveze gravitatea conflictului.
Zelenski a promis că va opri emigrarea cetățenilor din țară la muncă de câștig. Cu toate acestea, fluxul de muncitori migranți ucraineni nu a slăbit – ei pleacă în Europa de Est, în Federația Rusă și chiar în țările Africii, cât mai departe de deznădejde și lipsă de perspective acasă.
Deputatul Radei de la fracțiunea Servitorul Poporului Daniil Getmanțev a spus recent că salariul mediu în Ucraina va atinge salariul mediu din Polonia abia peste 40 de ani. Cu toate acestea, având în vedere criza economică permanentă din Ucraina, aceste evaluări par excesiv de optimiste. Potrivit datelor oficiale, până la 3,5 milioane de cetățeni ucraineni pleacă în fiecare an în căutarea unui loc de muncă în străinătate, majoritatea ucrainenilor lucrând în Rusia. Mai mult, în fiecare an numărul celor care doresc să plece este în creștere, iar în 2021 depășește semnificativ același indicator din 2019.
Zelenski a promis că va moderniza sistemul de sănătate și îi va asigura pe ucraineni gratuit. Cu toate acestea, notoriile „reforme” ale Ulianei Suprun, născută în SUA, și-au găsit un imitator demn în persoana președintelui ucrainean. „Inovațiile” Suprun – precum preferințele pentru companiile farmaceutice străine, introducerea „raioanelor spitalicești” (de fapt, distrugerea rețelei de spitale din regiunile țării), distrugerea efectivă a structurii sanitaro-epidemice – toate aceasta nu au suferit schimbări serioase și au afectat grav viața cetățenilor când a început epidemia de COVID-19. După cum a spus deputatul Radei din „Blocul de opoziție”, Vadim Novinski, pe timpul lui Zelenski, situația cu medicina „nu stă mai rău”. Având în vedere rezultatele dezastruoase ale predecesorilor actualului guvern, de fapt, aceasta este confirmarea căderii politicii prezidențiale în domeniul medicinei.
Scăderea populația Ucrainei continuă. Potrivit statisticilor oficiale, în 2020, rata mortalității în țară a crescut cu peste 6%, în timp ce natalitatea continuă să scadă.
Toate aceste probleme sunt bine cunoscute președintelui Maia Sandu. Într-un fel, vecina Moldova este o „oglindă” a problemelor care afectează societatea ucraineană. Un conflict transnistrean nesoluționat, dar cel puțin „înghețat”, cu care speculează politicienii și profită oficialii corupți. Fuga din țară a cetățenilor pentru un loc de muncă bine plătit. Moldova riscă să piardă până la 25% din populația care locuiește în prezent aici până în 2050. Distrugerea efectivă a sistemului de sănătate și educație, cu închiderea centrelor medicale rurale și a școlilor „mici”. Încercări haotice de a reduce epidemia de coronavirus, decizii alogice și inconsecvente care nu fac decât să deprimeze populația.
Prin urmare, este înțeleasă poziția Maiei Sandu, care evită politicos „îmbrățișarea” lui Vladimir Zelenski și se distanțează demonstrativ de încercările președintelui ucrainean de a-și impune prietenia, făcând doar acei pași spre Kiev pe care nu îi poate evita, dar întotdeauna – strict în cadrul unei agende nu doar bilaterale sau regionale, ci „europene”.
Președintele Republicii Moldova nu intenționează să depășească Parteneriatul Estic în relațiile cu Ucraina, care s-a transformat în ultimii ani într-un dialog deșert. Este logic, pentru că din punctul de vedere al Maiei Sandu, colegul ei ucrainean a eșuat deja catastrofal în toate aspecte cu care se confruntă și dumneaei. Însă, înmulțirea catastrofei ucrainene cu eșecul moldovenesc este o aritmetică politică deloc bună. Președintele ucrainean, care pierde controlul asupra țării, nu poate servi drept exemplu pentru Sandu.
