Riscuri imense în Planul Președinției propus Guvernului

În contextul în care are loc descreșterea economiei, scăderea vânzărilor și are loc reducerea activității investiționale recurgerea la credite pentru IMM-uri este o activitate cu...

În contextul în care are loc descreșterea economiei, scăderea vânzărilor și are loc reducerea activității investiționale recurgerea la credite pentru IMM-uri este o activitate cu riscuri sporite, care poate împovăra și mai tare agenții economici sau chiar apropia de faliment. Acest lucru se poate observa din rapoartele BNM, care arată o scădere importantă de 5% a nivelului de la începutul anului, și vine să confirme reacția logică a agenților economici de a nu se credita într-o perspectivă incertă a evoluției economiei naționale în viitor.

De aceia este puțin stranie inițiativa Președinției de a iniția un plan de acțiuni, care ar pune accent pe creditarea/împovărarea agenților economici pe fundalul imprevizibilității evoluției economiei. Mai ales, un set de măsuri irelevante, care mimează un suport pentru consolidarea mecanismului de creditare și care nici măcar nu va contribui la atingerea acestui deziderat.

Adevăratul instrument care a avut efect asupra accesibilității creditelor, a fost diminuarea substanțială a ratei de bază BNM, care a ajuns acum la 2,65% și este o schimbare radicală față de ratele practicate istoric de două cifre, care atingea chiar într-un trecut nu prea îndepărtat, cotația de 19,5%. Acest lucru a contribuit la diminuarea substanțială a dobânzilor practicate de bănci, iar per sistemul bancar soldul depozitelor este net mai mare decât soldul creditelor, ceia ce denotă excesul de lichidități existent pentru creditare.

Este ciudată și solicitarea de a micșora perioada pentru procesarea dosarelor de către bănci, în perioada când instituțiile bancare au problema excesului de lichidități, și depun eforturi continue de plasare a creditelor și de procesare a dosarelor.

Un plan de acțiuni care ar cuprinde un set util și adecvat de politici care ar susține sectorul real al economiei, care ar conține acțiuni de impulsionare a cererii în economie, ar oferi un climat previzibil măcar pe termen mediu, reducere a costurilor operaționale ale agenților economici, ar implica agenții economici în proiecte investiționale statale și multe alte componente de politici care ar viza ecosistemul în care activează agenții economici. Emiterea însă, a planurilor similare, cu cel emis de Președinție, este contraproductiv și chiar dăunător, pentru că riscă să submineze încrederea în capacitatea instituțiilor statului de înțelege problematica crizei economice curente și identificarea de soluții adecvate.

Autor: Roman Chircă

In this article