Programul global de Acordare a Cetățeniilor prin Investiții, deși se află în plină expansiune, se va confrunta cu câteva dificultăți de piață, în perioada imediat următoare, scrie economist.com.
“Ei au intenționat să ne distrugă industria”, a menționat unul dintre membrii acestei industrii, în contextul în care “ei” ar însemna oficialii Uniunii Europene, iar „industrie” ar fi programul internațional de Cetățenie și Reședință prin Investiții, ce prevede eliberarea documentelor de călătorie și reședință celor care investesc o sumă prestabilită de bani în fondul țării ce emite aceste documente.
Anul 2020 se prevede a fi unul complicat pentru acest tip de business global, care se lovește în prezent de suspiciunile și reticența oficialilor europeni. În același timp, măsurătorile arată că această industrie creatoare de pașapoarte și vize de reședință se va bucura de expansiune, chiar și în pofida faptului că domeniul pierde teren în fața parlamentarilor europeni.
Mii de pașapoarte și sute de mii de vize de reședință sunt oferite, anual, în schimbul investițiilor făcute de agenți economici străini. Iar în jur de 100 de țări din întreaga lume au adoptat legi ce permit emiterea acestor documente: “o viză de aur”, în schimbul unor investiții majore. Mai mult, zeci de state oferă chiar și cetățenie, în schimbul unor sume consistente de bani în bugetul statului. Este vorba despre Insulele Caraibe, Vanuatu, Iordania și câteva dintre statele membre ale UE: Bulgaria, Cipru și Malta (Austria oferă cetățenia cu mai puține formalități, dar în schimbul unor investiții, semnificativ, mai mari). Suma investițiilor se ridică la 150.000 de dolari în Vanuatu și la cel puțin 2 milioane de lire sterline în Marea Britanie, pentru o viză de investiții de tip “Tier-1”.
Reticența UE față de acest proiect este de înțeles, în contextul în care ideea de suveranitate este importantă pentru cetățenii oricărei țări europene. Dar, pentru UE, un interes și mai mare îl reprezintă anume pașaportul european. Pentru că avantajele implicite de călătorie pe care le primește cetățeanul oricărui stat din spațiului Schengen oferă dreptul la liberă circulație în țările blocului comunitar.
La baza reticenței UE față de programul de Cetățenie prin Investiții stau abuzurile economice, evaziunile fiscale, escrocheriile și spălările de bani pe care așa-zișii investitori le-ar putea face, odată cu intrarea în posesie a pașapoartelor europene. Anterior, au fost înregistrate câteva cazuri de abuz, în acest sens, care au și întărit convingerile oficialilor europeni. Una dintre escrocherii a fost identificată în anul 2018, în Grecia. În acest caz, vorbim despre un antreprenor ce emitea vize de reședință. Acesta ar fi cumpărat câteva proprietăți la valoare de piață reală, dar le-ar fi vândut la un preț semnificativ mai mare, unor emigranți chinezi, beneficiari ai programului de Cetățenie prin Investiții, iar ulterior antreprenorul le-ar fi rambursat o parte din suma de bani percepută oficial de la investitorii chinezi. Un alt caz de escrocherie a fost înregistat în 2019, în Bulgaria, țară care a fost nevoită să retragă cetățenia câtorva investitori, pentru că aceștia ar fi înregistrat date false despre identitatea lor și nu și-ar fi onorat suma totală a investițiilor, conform condițiilor solicitate de Programul de Cetățenie prin Investiții.
Poziția UE față de acest program contează și pentru statele non-europene, întrucât acestea sunt vizate la modul direct de unele decizii luate de blocul comunitar. Pașapoartele emise de Insulele Caraibe, de exemplu, oferă acces liber în țările Schengen, cetățenilor săi, implicit și cetățenilor care obțin pașaportul acestui stat prin investiții. În context, Uniunea Europeană ar urma să introducă, începând cu 2021 o condiție obligatorie de obținere a unei vize online, pentru cetățenii non-UE, ce dispun de dreptul la liberă circulație pe teritoriul blocului comunitar. Astfel, începând cu anul 2021, doritorii de a intra pe teritoriul UE vor fi nevoiți să-și înregistreze în prealabil, intenția de a vizita UE și ulterior să-și argumenteze vizita, pentru a obține dreptul de a se afla pe teritoriul Uniunii Europene. Iar această inițiativă a țărilor europene, care prevede sporirea securității interne, este percepută de către eventualii beneficiari ai pașapoartelor prin investiție, ca având un caracter intimidant.
Pentru a-și apăra interesele de piață, Programul de Cetățenie prin Investiții a lansat o serie de argumente în fața oficialilor europeni. Primul dintre acestea este faptul că, în prezent, Programul de Cetățenie prin Investiții prevede verificări mult mai stricte cu privire la integritatea beneficiarilor săi. Al doilea argument are tangență cu țările ce prezintă economii mici de piață, iar în cadrul acestora, Programul de Cetățenie prin Investiție s-a dovedit o sursă sigură de acumulare a capitalului. În Vanuatu, de exemplu, Programul de Cetățenie prin Investiții este, în prezent, sursa unică de venit pentru guvernul acestei țări. Chiar și în interiorul UE, în Malta, Programul de Cetățenie prin Investiție revendică o bună parte dintre performanțele economice accelerate, înregistrate recent în Malta.
Potrivit reprezentanților acestei industrii, în general, doar o mică parte dintre persoanele înstărite optează pentru o a doua viză de reședință sau o a doua cetățenie. Iar majoritatea persoanelor care fac acest lucru, o fac pentru că, fie se tem de tulburările politice sau economice din țările lor de origine, fie își doresc o educație mai bună pentru copiii lor, sau sunt pur și simplu obosiți de dificultățile pe care le întâlnesc la trecerea frontierelor, cu pașaportul emis de țara natală. Iar numărul de migranți în baza investițiilor este infim în comparație cu milioanele de oameni care trec granițele în alte moduri decât în maniera pe care o permite programul de Cetățenie prin Investiții.
Se pare că nici unul dintre argumentele enumerate de reprezentanții Pogramului de Cetățenie prin Investiții nu este suficient de relevant pentru reprezentanții Uniunii Europene, în contextul în care poziția lor este una fermă cu privire la menținerea suveranității țărilor europene și menținerea dificultății de penetrare a spațiului european. Totuși, piața de investiții vine, în anul 2020, cu o cerere de expansiune a serviciilor oferite de acest program. China rămâne, la moment, cea mai mare sursă de investiții prin migrație. Iar alte țări asiatice, precum Bangladesh sau Vietnam, au șanse mari să devină jucători importanți de piață, la fel ca și țările africane subsahariene. “Cu scrâșnit de dinți”, Uniunea Europeană admite, totuși, faptul că acest tip de business global nu va dispărea și, poate că, nici nu ar trebui să dispară.
Sursa: unimedia.info
