Lenin s-a zvarcolit rau in mauzoleu, trezit de idealurile dreptatii dnei Gavrilita
Sigur, că un student talentat la economie, fie la Harvard, fie la ASEM poate scrie un eseu mai fascinant în tema “Moldova vremurilor bune”, decât întreg Guvernul Gavriliță. Din simplu motiv, că fantezia învățăcelului nu e constrânsă de responsabilități. Oricum, un document programatic este mai curând roada cunoștințelor teoretice, decât practice, mai ales dacă ținem cont de faptul că majoritatea covârșitoare a miniștrilor numiți azi, nu au dat cu capul de “ștanga” economiei reale, iar cea mai mare problemă a vieții lor a fost până nu demult deadline-ul dărilor de samă în fața lui Bill, ori Hans de la organizațiile donatoare cu renume mondial. Peste o lună-două, ori chiar mai devreme acest document va fi uitat, cum se uită jurămintele eterne și sacre din prima noapte conjugală a proaspeților căsătoriți. Vom trata, dară, și noi acest manifest pseudorevoluționar cu umorul și calmul pe care îl merită. Da, și având în vedere că are aproape 50 de pagini, vom reacționa cu un cuvânt la o sută.
Două erori de bază
Greșeala noilor guvernanți este (după umila mea părere) că ei își propun să schimbe spre bine anumite lucruri în societate nu ca simpli operatori, cu poftă de lucru și pricepere, ci se erijează în izbăvitori, sfinți și îngeri incoruptibili, mai neaoș zis, în medici cu renume, doctori de orice boală, în special, psihologi, cu calități, din câte se pare, de vizionari. Același student de la economie, ori, poate, psihologie se va poticni neapărat de afirmația programatică bizară, precum că “Moldova vremurilor bune” va ajuta societatea să se elibereze de frică”. Poate, pentru orice eventualitate, Gavriliță isi lasă chiar din start deschisă portița prin care se va arunca vina pentru viitoarele eșecuri sore regimurile Voronin și Plahotniuc. Cu toate că, primul nu va fi depășit curând, dacă e să fim obiectivi, după angajamentul și determinarea de care a dat dovadă în administrarea treburilor țării, iar al doilea a provocat nu atât frică, cât dezamăgire.
A două greșeală, e că principala cauză a dezvoltării economice ineficiente este eronat numită – la moment – calitatea scăzută a guvernării, nu emigrația. Printre motivele principale ale emigrației “psihologii” de la conducere nu l-au numit pe cel esențial, care ar putea fi caracterizat ca “goana după aur”. Țara se va goli în continuare în mod dramatic de forța de muncă calificată și nu prea. Muritorii moldoveni de rând vor fi atrași încă 50 ori chiar 100 de ani înainte de Klondaikul european, viața de rai cu standarde materiale de vis, care se află la câteva sute de kilometri de frontiera noastră de vest. Există leac pentru această febră a parvenirii în afară poate de o minune? Proaspeții guvernanți, care se erijează în extratereștri, sunt în stare să transforme Prutul într-o “mare roșie”, care nu va fi despărțită niciodată de legendarele ziduri de apă pentru facilitarea exodului?
Povești la gura sobei
Soba noastră cea de toate zilele, elogiată de Creangă și Druță, care ne-a încălzit și hrănit de-a lungul veacurilor este calificată pragmatic drept un indice sigur al sărăciei, precizându-se că o folosesc nouă din zece gospodării. Trebuie să credem că dispariția ei, ori utilizarea ca piesă de muzeu este organic legată de guvernarea Sandu& Gavriliță. Să vedem, dacă previziunea nu va suferi schimbări spre iarnă, când gazul de va scumpi de două ori și conform pronosticului ex-premierului Ion Sturza vom trece mașina noastră de încălzire și gătit de la lemn de salcâm la legendarul tizâc.
Ce rezultate se văd la orizont
Totemul economistului este cifra, chiar dacă scrie în gen fantasy… Gavriliță, nu știu de ce, trage linia de total nu cu anul 2025, exact, ci cu “orizontul anului 2025”. S-au tipărit, totuși, 18 obiective finale de dezvoltare, unele dintre acestea exprimate în cifre, precum și 7 indicatori de verificare a totalurilor.
Trecem, bineînțeles, peste obiectivele de umplutură, care au drept cheie de rezolvare multpătimitele verbe substantivizate, chiar dacă încep cu majusculă: asigurare, elaborare, simplificare, susținere., amplificare, etc…
Vom privi, totuși, cu jind la „Fondul de Argint”. Un fond de îngrijire a vârstnicilor nevoiași și solitari cu asistență la domiciliu, prânzuri calde, alte servicii. Sună frumos, nu? O fi vorba, deși nu se face legătură directă, cu promisiunea de a asigura 4000 de bătrâni singuratici cu servicii de îngrijire la casa cui îi are? Tot cei vârstnici, pentru că ei vor rămâne prioritar în țară, au un interes pentru promisiunile privind sporirea pensiei, deși interes mai mult sportiv. Pentru pretinsa nivelare de 2000 de lei (95 euro), de care trebuie să beneficieze circa 400 mii de pensionari e nevoie anual de încă 4 miliarde de lei. De unde îi dezgropăm? Maia Sandu spunea ieri într-o emisiune TV, că din finanțare externă și, trebuie să mai scotocim pe-acasă, dar asta e treaba guvernului, nu a președintei… Doamne ajută!
Spre bucuria celorlalți cetățeni, care au mai rămas în țară, s-au păstrat anumite promisiuni din februarie curent ale Guvernului Gavriliță-1, cel cu “zero voturi” de ne-instalare. Deci, 2 miliarde lei pentru modernizarea și diversificarea economică a satelor, bineînțeles, dacă partenerii de dezvoltare nu uită. La fel populația activă a țării va fi asigurată sută la sută cu acces la serviciile publice electronice. Nu se știe de ce, dar se insistă pe cultură, probabil, a fost insistent responsabilul de sectorul cultural al documentului. Vor crește locurile noi de muncă în domeniul cultural-turistic cu 15% și ceea ce e de reținut, numărul evenimentelor culturale vor crește cu 20% până în 2025. Se apucă cineva să le numere?
Cod de verificare și salariu de 15 mii lei
Din nou, nu știu prin ce metodologie și instrumente, dar peste 4 ani ni se propune să verificăm realizarea onestă a obiectivelor, având ca bază următoarele cifre: reducerea sărăciei până la 20%, rata de ocupare – în jur de 50% ; reducerea cu 50% a costurilor de derulare a afacerilor și a costurilor tranzacționale (să ne prefacem, că am înțeles); salariul mediu pe economie – atenție! – de cel puțin 15 000 lei (nu scăpați nici un zero!); reducerea cu 15% a volumului de deșeuri municipale degajate în mediu; reducerea cu 10% a volumului de substanțe poluante deversate în apă și atmosferă; în sfârșit, creșterea cu cel puțin 5 puncte procentuale a ponderii copiilor și tinerilor din învățământul gimnazial cu cunoștințe minime în domeniile matematică, știință, citire și lectură (indicatorii din Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor).
Păstrați aceste cifre virtuale, ca pe o frunză îngălbenită în cartea preferată pe care n-o mai puteți termina demult timp și care se păstrează, de regulă, pe raftul de WC alături de rezerva strategică de hârtie igienică.
Ce producem, ce exportăm?
N-am găsit, după cum era lesne de anticipat, deși am căutat amănunțit în capitolul “Priorități imediate” secretul creșterii economice nestăvilite. Pentru că fără creștere substanțială de unde să ai peste 4 ani un salariu mediu ca și garantat de 700-800 euro pe economie?
Prioritatea nr.1 a Guvernului Gavriliță, în afară de criza sanitară (COVID-19) este reforma justiției și pachetul anti-corupție. Lupta cu morile de vânt e o plăcere și un privilegiu al funcționarilor de stat fără experiență. Ceva de genul “Antereului lui Arvinte”, numai că într-o versiune mai proastă, deși mai modernă, să-i zicem “Blugii putrezi ai lui Arvinte”. Prost e nu numai că societatea nu va câștiga nimic, dacă se va tăia un petec de la crac și se va cârpi fundul blugilor. Prost e că petecul nou va fi la fel de vechi și putred, pentru că una din calitățile societății – rea ori bună – este de a fi omogenă. A se vedea acum consecințele reformei similare a lui Saakașvili în Georgia, sau a vremurilor de inchiziție din România sub cârma DNA.
O simplă întrebare.
Cum stârpești corupția, dacă plătești unui ministru un salariu mai mic decât a unui excavatorist? Descântece de felul, noi vom fi mai buni și mai onești decât Plaha, nu mai sunt bune deja nici pentru campaniile electorale. Sunt răsuflate.
Reintegrarea țării. Punct și de la capăt
Viziunea de reintegrare a țării începe cu un gând, care închide întreg orizontul viziunii: “Intensificarea dialogului în formatul 5+2”.
Pilda miliardului. Lenin e viu
Noua guvernare a transformat furtul miliardului într-o pildă biblică. Noaptea trecută Gavrilița s-a chinuit și a calculat câți ani i-ar trebui unui moldovean ca sa adune un miliard, dacă ar putea, prin, minune, să pună de o parte cite 100 de euro pe zi, inclusiv, în week- end. A ieșit o cifră astronomică! Bună de speriat cetățenii cu regimurile vechi și de îmblânzit față de noul regim.
Această mantra va fi probabil bună de repetat de pe amvonul guvernamental până atunci, când cetățeanul va pricepe că nici guvernarea Maiei Sandu nu va ridica de pe umerii săi povara acestei datorii artificiale.
Concluzia dnei prim ministru a fost și mai neașteptată, decât socoteala cu anii grei de muncă pentru agonisirea miliardului. Ea a promis că va lua de la bogați și va împărți la săraci. Exact ca Vladimir Ilici Lenin. Dar dacă bogații nu vor ceda averea? Urmează teroarea roșie?
Autor: Valeriu Reniță
