Procesul de pace, care a făcut progrese puternice în mai, se blochează acum la capitolul drepturilor și garanțiilor de securitate pentru armenii din Nagorno-Karabah.
Schimbări inevitabile se apropie cu pași repezi pentru armenii din Nagorno-Karabah, pe măsură ce sprijinul extern pentru entitatea secesionistă în care trăiesc de treizeci de ani se prăbușește. Perspectivele nu sunt încurajatoare: fie integrarea forțată în Azerbaidjan, unde majoritatea populației le este foarte ostilă, fie plecarea în Armenia vecină, care nu mai are mijloace nici militare, nici economice sau diplomatice pentru a sprijini Nagorno-Karabah, relatează Le Monde citat de Rador.
În viitorul imediat, foamea este cea care accelerează evenimentele, căci Baku a ordonat blocada totală a regiunii.
Potrivit lui Marut Vanian, jurnalist armean cu sediul în Stepanakert (Khankendi în azeră), „rafturile celor cinci supermarketuri ale orașului sunt goale, cu excepția celor cu alcool. Magazinele mici sunt toate închise. Nu mai există gaz și de multe ori electricitate. Femeile cer vecinilor praf de spălat și uneori sare de masă. Bărbații fac troc: benzină pentru țigări etc. Nimeni nu mai poate trece spre Armenia. Chiar și pentru ruși [2.000 militari din trupele de menținere a păcii] este complicat. Elicopterele lor zboară zilnic peste Stepanakert”.
Azerbaidjanul, care susține că suveranitatea sa asupra Karabahului este recunoscută de întreaga comunitate internațională, strânge șurubul, la trei ani de la victoria sa militară împotriva forțelor armene. Închizând treptat, din decembrie 2022 încoace, coridorul Lachin, singurul punct de trecere dintre Armenia și Nagorno-Karabah, Baku a pus la punct un asediu care riscă să ducă la o catastrofă umanitară.
La sfârșitul lunii iulie, Armenia a încercat să trimită ajutor umanitar, dar convoiul de zeci de camioane a fost blocat de Azerbaidjan la punctul de control al Coridorului Lachin. Baku cere, în conformitate cu acordul de încetare a focului din 10 noiembrie 2022, deschiderea tuturor drumurilor blocate de armeni. Cele care leagă Azerbaidjanul de Karabah, dar și cele care leagă Azerbaidjanul de exclava Nakicevan, blocată între Armenia și Iran.
Măsurile coercitive ale autorităților de la Baku vin pe fundalul unui eșec al procesului de negocieri pentru un acord cuprinzător între Armenia și Azerbaidjan. Baku și Erevan au convenit în mai să-și recunoască reciproc teritoriile, dar problema statutului armenilor din Nagorno-Karabah rămâne nerezolvată. Pentru Baku nu se pune problema să acorde cea mai mică autonomie armenilor, care vor fi „cetăţeni azeri cu aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri ca ceilalţi”, afirmă inflexibilul preşedinte azer, Ilham Aliev, aflat la putere de douăzeci de ani. A repetat-o de mai multe ori în ultimele luni: „/Armenii din Karabah/ fie trăiesc sub steagul azer, fie pleacă”. Această fermitate aduce dividende politice președintelui, într-un context în care resentimentele față de armeni rămân foarte puternice.
În timpul primului război din Karabah, aproape 1 milion de azeri au fost expulzați cu brutalitate din Armenia și Karabah, în timp ce 350.000 de armeni au fost expulzați în mod similar din Azerbaidjan.
„Neîncredere”
Baku îi pedepsește pe armenii din Karabah. Nu a fost publicat niciun plan de integrare de către autoritățile azere, care să detalieze problemele de limbă, educație și securitate după plecarea forțelor ruse de menținere a păcii, al căror mandat poate fi denunțat de una dintre cele trei părți (Rusia, Azerbaidjan, Armenia) la fiecare cinci ani. Perspectiva reprezentării politice a armenilor în sistemul politic închis și necompetitiv pare iluzorie. Țara se află pe locul 134 în lume la capitolul dezvoltare democratică, potrivit Economist Intelligence Unit. La capitolul libertatea presei, țara ocupă locul 151 în lume, conform clasamentului 2023 al Reporteri fără Frontiere.
„Blocada subminează orice idee de integrare civilă a armenilor din Karabah”, scrie pe Twitter expertul din Caucaz, Laurence Broers. Acesta confirmă cele mai mari temeri ale populației armene din Karabah în fața statului azer. „Înfometarea populației armene va crea un nou precedent de neîncredere, care va distruge orice speranță de restabilire a relațiilor comunitare”.
„Problema centrală a discuțiilor de pace este această chestiune a drepturilor și securității armenilor din Karabah”, confirmă Zaur Shiriyev, un analist al Crisis Group cu sediul la Baku. Actorii internaționali ar dori mai multă verificare și transparență în dialogul de la Baku cu privire la aceste drepturi, dar partenerii occidentali nu au definit un mecanism internațional. Cu toate acestea, Azerbaidjanul respinge ceea ce descrie drept „amestecul în afacerile sale interne” și orice referire la un astfel de dialog în acordul de pace. Procesul este deja slăbit de blocada de la Lachin.
De acum înainte, negociatorii care au fost cei mai implicați în proces, adică secretarul de stat american, Antony Blinken, și președintele Consiliului European, Charles Michel, sunt angajați într-o cursă contra cronometru pentru a ajunge la un acord înainte de sfârşitul anului. Charles Michel își va părăsi funcția în curând și „dacă discuțiile nu avansează, există riscul unei dezangajări a Statelor Unite, deoarece țara intră într-o perioadă pre-electorală”, este îngrijorarea lui Shiriyev.
