Pe 7 octombrie, Vladimir Putin împlinește 72 de ani. Timp de 25 de ani, actualul șef de stat al Federației Ruse s-a aflat la conducerea țării, fie ca premier, fie ca președinte.
Declanșată în februarie 2022, la ordinul lui Vladimir Putin, invazia Ucrainei de către forțele militare rusești l-a transformat pe președintele Federației Ruse într-unul dintre cei mai detestați șefi de stat de către lumea occidentală.
Luni, Vladimir Putin împlinește 72 de ani.
Mandatele sale, marcate de război, amenințări și morți suspecte
Vladimir Putin a fost un personaj controversat și înainte de începerea războiului din Ucraina, care durează depeste doi ani și care, potrivit unor rapoarte, a făcut zeci de mii de victime și a devastat regiunile estice și sudice ale Ucrainei ce își împărțeau frontierele cu Rusia.
Cu zece ani în urmă, în februarie 2014, anexarea forțată a Peninsulei Crimeea, până atunci teritoriu al Ucrainei, de către Federația Rusă, chiar dacă s-a soldat cu mai puține victime omenești, a fost condamnată de majoritatea statelor occidentale ca fiind un act de agresiune împotriva statului vecin.
Putin începuse să își piardă popularitatea de care se bucura în anii 2000 în Rusia încă de la revenirea sa ca președinte prin alegerile din 2012, realegerea sa fiind întâmpinată atunci cu proteste de stradă în marile orașe ale Rusiei.
„Undeva în această perioadă, în 2011 – 2012, începem să îl vedem oarecum obsedat de Ucraina. Îl auzim de atunci vorbind de ruși și ucrainieni ca fiind același popor. De atunci nu mai pare să fie concentrat asupra prosperității, stabilității și a viitorului Rusiei, dar începe să fie obsedat de trecut, iar lucrurile încep să o ia într-o direcție diferită”, arăta politologul Fiona Hill, specialistă în afaceri externe.
„Anexarea Crimeii în 2014 a fost, în opinia mea, începutul sfârșitului pentru Vladimir Putin ca fiind o forță pozitivă în Rusia, pentru că dacă sunteți atenți la discursul lui despre anexarea Crimeii din martie 2014 vedeți toate prefigurările a ceea ce se întâmplă acum. Vedți obsesiile sale istorice, vederile sale ca fiind un țar modern și ideea că Occidentul va veni după el”, spunea Fiona Hill, într-un interviu dat jurnalistului Lex Fridman.
Controverse asupra lui Putin au stârnit nu doar acțiunile militare în care a fost implicată Rusia, dar și persecuțiile și morțile unora dintre foștii săi opozanți, problemele de corupție care au afectat Rusia în ultimii ani și amenințările recente ale sale de folosire a armamentului nuclear.
Devenit una dintre cele mai controversate personalități din ultimul secol, Vladimir Putin și-a început cariera în KGB din anii studenției, iar ultimii 25 de ani din viață i-a petrecut la conducerea Rusiei.
Adolescentul Putin la poarta KGB-ului
Vladimir Vladimirovici Putin s-a născut în 7 octombrie 1952, la Leningrad (URSS), numit în prezent Sankt Petersburg.
„Atât orașul său natal, cel mai vestic oraș rusesc și cel mai european, în același timp, care fusese construit din voința unui împărat absolutist, cât și educarea sa timpurie în cadrul serviciilor secrete i-au modelat viața lui Putin, maniera de a se purta și morala, viziunea asupra lumii, a felului în care trebuie să construiești loialități și să urmărești politici”, arăta istoricul Michael Sturmer, autor al unei cărți biografice despre Putin.
Vladimir Putin a studiat dreptul la Universitatea de Stat din Leningrad, unde mentorul său a fost Anatoly Sobchak, mai târziu unul dintre cei mai importanți politicieni de reformă ai perioadei perestroika, arată biografii săi.
Înainte de a își începe studiile universitare, imediat după ce absolvise liceul, Putin s-a orientat spre KGB (Comitetul pentru Securitatea Statului).
În vara anului 1970, când avea doar 17 ani, a bătut la ușa sediului local al KGB-ului, întrebând cum ar putea deveni agent KGB, arătau biografii săi. Era o cerere excepțională, în urma căruia ofițerul de informații l-a sfătuit pe tânărul Putin să mai aștepte puțin și să revină după ce va obține diploma universitară.
Putin în KGB: „Nu a devenit un James Bond sovietic”
Spre sfârșitul celui de-al doilea an de studii universitare, visul din adolescență al tânărului Putin s-a îndeplinit, fiind înrolat în serviciile de informații ale statului, unde a servit 15 ani ca ofițer de informații pentru KGB.
„Putin nu a devenit un James Bond sovietic, ci a rămas la Leningrad, unde a ajuns funcționar în sistemul administrativ al KGB. Apoi a trebuit să îndeplinească acțiuni de supraveghere, în rândul colegilor de universitate și să încerce să recruteze prin orice mijloace vizitatori străini ca să lucreze pentru KGB. Era o muncă ternă, probabil nu ceea ce ar fi dorit Putin să facă în visele sale pline de patriotism”, scria istoricul Michael Sturmer, în volumul „Putin și noua Rusie”.
În 1985, Vladimir Putin a fost trimis la Dresda, al doilea oraș ca importanță din Germania de Est, cunoașterea excelentă a limbii germane fiind considerată un avantaj în misiunea sa. A rămas în Germania de est pentru următorii șase ani.
În cei 15 – 16 ani de carieră în KGB, Putin a fost un agent mediocru, dar a devenit un excelent politician și un bun organizator, declara Jack Barsky, fost agent al KGB care a spionat Statele Unite din 1978 până în 1988, fiind deconspirat ulterior.
„În mod fundamental, Putin nu a fost un agent de top al KGB. Este simplu, un lucru trebuie știut. El cunoștea germana foarte bine, dar unde a fost trimis? În Germania de Est, nu în Germania de vest, nu în Elveția sau Austria, acolo unde erau trimiși cei mai buni, așa cum gândim, în general, deși nu este un argument redutabil. Dar acest lucru îl știu de la Oleg Kalugin (n.r. fost general KGB, fost superior al lui Putin, care trăiește în exil în SUA). Acesta spune că nu fusese impresionat de Putin”, relata Jack Barsky, într-un podcast realizat de jurnalistul Lex Fridman.
În 1990, la scurt timp după prăbușirea regimului comunist în Germania de Est, Vladimir Puțin s-a întors în Rusia pentru a deveni prorector al Universității de Stat din Leningrad, responsabil pentru relațiile externe ale instituției. Putin a devenit consilier al lui Sobchak, primul primar ales democratic din Sankt Petersburg.
El a câștigat rapid încrederea lui Sobchak și a devenit cunoscut pentru capacitatea sa de a face lucrurile. Până în 1994 a urcat la postul de prim viceprimar, iar din 1996 s-a mutat la Moscova, unde a devenit la scurt timp șef al Administrației Prezidențiale și apropiat al președintelui rus Boris Elțin.
În vara anului 1998, președintele Boris Elțin l-a numit pe Putin director al Serviciului Federal de Securitate (FSB – succesorul intern al KGB), iar un an mai târziu, în 9 august 1999, fostul ofițer KGB a fost numit prim-ministru. La 31 decembrie 1999, Elțin și-a anunțat în mod neașteptat demisia și l-a numit pe Putin președinte interimar.
Promițând să reconstruiască o Rusie slăbită, Putin a câștigat cu ușurință alegerile din martie 2000 cu aproximativ 53 la sută din voturi.
Războiul izbucnit între forțele ruse și rebelii din Cecenia, soldat cu zeci de mii de victime, îi sporise popularitatea într-un timp scurt în perioada 1999 și până în 2002, anul în care Putin a declarat campania militară încheiată. Vladimir Putin se află la al patrulea mandat de președinte.
A fost șef de stat în perioada 7 mai 2000 – 7 mai 2008, premier al Rusiei până în 2012 și din nou președinte, începând din 7 mai 2012, funcție pe care o deține și în prezent.
De ce nu poate fi comparat cu Stalin
Vladimir Putin se află la conducerea Rusiei de un sfert de secol și se numără printre personalitățile marcante și, în același timp, controversate ale secolului XX. Unii autori l-au comparat cu cel mai faimos lider sovietic al tuturor timpurilor, Iosif Stalin, însă istoricul Stephen Kotkin arăta recent că nu poate fi vorba de o astfel de comparație.
„Nu îl putem pune, foarte ușor, pe Vladimir Putin în aceeași propoziție cu Iosif Stalin. Stalin este o figură singulară, iar categoria lui este foarte mică. I-ar mai include pe Hitler și Mao, dar chiar și în această categorie Stalin este figura dominantă, pentru cât de mult timp a fost la putere și, de asemenea, pentru complexul militar și industrial pe care l-a construit și l-a comandat. Așadar Putin nu poate fi comparat cu asta”, declara istoricul Stephen Kotkin, autor al mai multor volume de cercetare despre Stalin, într-un podcast realizat de Lex Fridman.
Totuși, arăta istoricul, Putin folosește aceeași clădire și aceleași birouri de la Kremlin în care își desfășura activitatea și Stalin. Însă fostul dictator sovietic a fost responsabil pentru moartea a 18 – 20 de milioane de oameni.
„Chiar dacă nu este comparabil cu Stalin, el lucrează în aceleași clădiri, poate în aceleași birouri și are unele probleme pe care le avea și Stalin, cum sunt managementul puterii rusești în lume, dintr-o poziție de slăbiciune vis-a-vis de Vest, dar dintr-o ambiție și, de fapt, o grandiozitate. Așadar, acestă combinație de slăbiciune și grandoare, de a nu fi atât de puternic ca Vestul, dar de a aspira să fii la fel de puternic sau chiar mai puternic ca Vestul. Aceasta este dilema istorică rusească de mai multe secole, dilema țarilor, a lui Petru cel Mare, a lui Alexandru, a fost dilema lui Stalin și este acum a lui Putin”, arăta istoricul Stephen Kotkin.
Rusia este mult mai mică acum, în comparație cu cea condusă de Stalin, a fost împinsă înapoi la granițe, aproape la fel ca cea din vremea lui Petru cel Mare, este mai îndepărtată acum de cele mai importante capitale europene, decât a fost din secolul al XVIII-lea, iar Europa vestică a continuat să devină mai puternică, în această perioadă, spune Stephen Kotkin.
„Ironia de a fi în această poziție de a sta în Kremlin, încercând să conduci puterea rusească în lume, încercând să fi o putere providențială, o țară cu o misiune specială în lume, o țară care se imaginează a fi o întreagă civilizație, dar fără a avea capacitatea să realizezi aceste aspirații și să te îndepărtezi tot mai mult în spatele Vestului, ironia în acest fapt este că soluțiile încercate au pus Rusia într-un loc tot mai rău de fiecare dată. Așadar încerci să rezolvi decalajele față de Vest, încerci să realizezi aspirațiile, încerci să îți crești capacitățile și să construiești un stat puternic. Dar rezultatul este o versiune diferită a unei guvernări personale, nu a unui stat puternic, ci a unei autocrații. Rusia nu are însă o tendință culturală înnăscută spre agresiune. Este o alegere, una strategică, să încerci să te potrivești cu puterea Vestului, ceea ce în ce privește Rusia, nu este posibil. Dar este o alegere care a fost făcută din nou și din nou, iar Putin a făcut-o, la fel cum a făcut-o și Stalin”, arată istoricul Stephen Kotkin, în podcastul lui Lex Fridman.
Pentru știri de ultimă oră, urmărește-ne pe canalul nostru de TELEGRAM!
