Cine are dreptate în actualul conflict dintre deputați și șeful statului? Cu ce trebuie să se aleagă cetățenii, conform Constituției, în urma conflictului puterii: cu un guvern plenipotențiar, cum își dorește majoritatea parlamentară formalizată, ori cu alegeri parlamentare, cum vrea președintele țării Maia Sandu? Discuțiile contradictorii dintre adevărații experți în materie constituțională și politicieni, pe care le urmărim seară de seară la televizor, nu au darul să lămurească cetățenii, ci îi pune mai curând în situația proverbială a boului, care se holbează descumpănit la poarta cea nouă.
Să încercăm spre binele omului comun un exercițiu ingrat de simplificare a situației. Să reducem conflictul constituțional de pe Olimpul politic la un scenariu de film polițist.
Distribuție a rolurilor. Diamantul – puterea absolută în statul moldovenesc. Vânătorul de Diamant – Maia Sandu. Gloata frustrată, dar entuziasmată din stradă – alegătorii Maiei Sandu. Spărgătorii de seif – deputații PAS Litvinenco, Popșoi &K. Paza seifului – deputații PSRM Bolea, Novac & K. Detectivii – Domnica Manole & jurații Curții Constituționale. Cumpărătorul – partenerii de dezvoltare. Stăpânul corupt al seifului – anonim.
Sinopsis. Vânătorul de Diamant balansează pe cornișa unei clădiri foarte înalte și simulează un eventual salt în gol, o sinucidere în văzul tuturor pe motivul, că este urmărit de detectivi în baza unei învinuiri false. Gloata adunată în stradă aclamează, salutând în persoană Vânătorului pe marele luptător pentru dreptate. Gloata își imploră eroul să nu sară, să-și păstreze viața în numele poporului și echității sociale. Folosindu-se de faptul că detectivii sunt ocupați de evenimentul de pe acoperiș, spărgătorii leagă paza și decodează seiful din clădirea unde are loc acțiunea. Ei sunt convinși că încalcă legea în numele dreptății supreme: Vânătorul le-a dezvăluit că Diamantul este furat și nu aparține de drept stăpânului corupt al seifului. Într-un sfârșit Vânătorul recepționează prin radio informația că Diamantul e în mâinile complicilor și face saltul miraculos pe o saltea gonflabilă, oferită cu generozitate de detectivi.
Deznodământ. Vânătorul își soarbe cafeaua într-un bar luxos pe malul râului Spree. Ochii îi sunt pe jumătate închiși de plăcere: în căști răsună melodia lui Costea Moscovici „Nai Pan Flute”. Intră Cumpărătorul, ia loc vis-a-vis și fără a scoate o vorbă își pune smartphone-ul pe masă, ecranul căruia luminează un mănunchi de cifre. Informația nu exprimă neapărat conturi și bani, poate lesne însemna coordonatele unei noi aventuri ale puterii. Diamantul din husa glamuroasă de catifea trece în buzunarul Cumpărătorului. Sfârșit.
Editorial de Valeriu Reniță
