De ceva timp , societatea moldovenească se întreabă ce semnificații are organizarea samitului Comunității Politice Europene, planificat pentru 1 iunie la Chișinău. Această inițiativă franceză, complementară ideii Uniunii Europene, menită să coordoneze politic relațiile din Europa, a fost oficial lansată la samitul de la Praga din toamna anului trecut. În mod surprinzător, cele 44 de state participante la samit au fost de acord ca următoarea reuniune să fie desfășurată la Chișinău – capitala unui stat minuscul raportat la prodigiozitatea evenimentului.
La Chișinău vor veni mai mulți lideri politici decît la Praga – e vorba de 47 delegații. Din această cauză problema cheie pentru guvernarea Maia Sandu nu este atît de intra în subtilitățile mesajelor transmise de liderii statelor europene ci de a asigura la un nivel tolerabil cazarea oaspeților și condițiile de organizare a evenimentului propriu zis. Autoritățile noastre au decis secretizarea contractelor de achiziții pentru acest samit în speranța, probabil că acest lucru le va permite să coordoneze netulburat lucrările de pregătire. Gestul, totuși, a avut un efect colateral – amplificarea bănuielilor cu privire la existența unor dificultăți greu de depășit în organizarea samitului deoarece se cunoaște bine că nu sîntem nici fruntași al ceremonialului diplomatic și nici corifei ai punctualității și managementului evenimentelor festive.
Pentru moldoveni întrebarea cheie este totuși de ce s-a decis ca samitul să fie organizat în Moldova? Înțelegem că Maia Sandu este astăzi răsfățata tuturor șuetelor diplomatice dar am observat că președintele țării este mai curînd consumatoare de servicii străine – primește distincții irelevante peste hotare, zboară cu avioanele demnitarilor străini în țări îndepărtate, vizitează inexplicabil orașe de provincie din România sub pretextul unui turism bizar. Pentru aura ei de luptătoare pro occodentală înrăită pentru democrație aceste atenții galante sînt pe deplin suficiente pentru a ne convinge că avem de a face cu un lider politic de calibru. De ce să mai stărui cu samitul la Chișinău la care riști să compromiși o inițiativă asupra căreia Parisul a muncit un an întreg?
Totuși, președintele francez Macron are ceva în vedere atunci cînd insistă cu reuniunea diplomatică la Chișinău, pe care noi, moldovenii, ne-o imaginăm mai curînd sub forma unei busculade diplomatice insuportabile și trafic congestionat. În condițiile în care obiectivele precise ale Comunității Politice Europene nu sînt clarificate, se prea poate ca francezii să dorească să așeze în prim plan simbolismul evenimentului în dauna faptelor și acordurilor. Pentru Macron, organizarea samitului într-o țară mică și săracă, aflată în nemijlocita apropiere a războiului, devenită recent stat candidat la aderare în UE, în totalitate dependentă de ajutorul Occidentului, poate să însemne manifestarea publică a unei griji continue pentru nevoiașii Europei și un gest tacit de susținere a Ucrainei în războiul cu Rusia.
Moldova va deveni astfel un nou punct pe harta mentală a Franței, obișnuită să ”macroneze” – un verb inventat recent de ucraineni care semnifică frecventa propensiune franceză de a se arăta foarte îngrijorat de o situaţie, dar a nu face nimic. Moldova astfel va găzdui o reuniune care riscă să se limiteze la consumul demodatelor plăcinte moldovenești stropite cu reținere din rezervele din ce în ce mai modeste de vinuri de colecție.
Este greu de crezut că Franța va reușu în cadrul samitului să atingă vreunul din obiectivele ei cheie – o coordonare a proprilor politici cu cele germane, sporirea negocierilor bilaterale în dauna multilateralismului UE, readucerea Marii Britanii în politica europeană. Poate doar în ceea ce privește condamnarea Rusiei și a Belarusului se va reuși obținerea unei entuziaste adeziuni deși și ea va depinde mult de situația de pe front.
Iar Moldova va trăi și ea momente delicate la samit, în afara grijilor unei gazde cronic neglijente. Abia devenită țară candidat și cu temele pentru acasă mereu nefăcute, Moldova va fi obligată să elogieze inițiativa Comunității Politice Europene în care rolul principal îl dețin statele membre dar în același timp va trebui să găsească loc la masă și pentru Comisia Europeană, o instituție puțin agreată de unele state poftite la samit.
Va fi curios să vedem cum va juca Chișinăul comedia unui stat avîntat după integrare europeană în condițiile în care samitul se prea poate că va pune accent pe discuțiile tete e tete între state în dauna spiritului integrator european.
Autor: Cornel Ciurea
