Observ cum ies la rampă cei care vor cu orice preț să dea cu piciorul în jurnaliștii celor 6 posturi de tv cărora le-a fost retrasă licența. Nu pot să zic că mă miră – asasini morali avem cu duiumul. Pentru a te convinge de acest lucru e suficient să treci cu privirea peste postările pseudointelectualilor noștri de pe facebook acolo unde injuria și prostia sînt la ele acasă.
Totuși o anumită muncă analitică și de sistematizare se impune – nu poți să-i stivuiești pe toți delatorii într-o singură grămadă. Motivația contează. Găsești killeri profesioniști care te mătrășesc pentru că asta li-i meseria. Pe ei nu te superi – omu e la datorie. Totuși, aștia-s minoritari. Vezi și onegiști preocupați să te jupoaie cît mai elegant, făcînd slalom printre noțiuni juridice și principii umaniste ca să justifice în final represiunea. Ăștia sînt pur și simplu grețoși pentru că vorbesc de principii și valori dar se închină unui singur zeu – vițelului de aur.
Remarci și ambasadorii străini aflați în expectativă deși în mod normal ar fi trebuit să reacționeze. Pe ei nu te poți supăra pur și simplu pentru că nu-s din jurisdicția noastră. Totuși, încercarea lor de a păstra aparențele prin a solicita Consiliului Audiovizualului mai multe explicații cu privire la decizia dată este neîndoios o frecție conștientă la picior de lemn – nimeni nu se va sinchisi să caute lămuriri și ambasadorii știu asta.
Mai găsești și jurnaliști jegoși, trompete neobosite ale actualei guvernări, unioniști posmăgiți, revogirați subit de nălucirea ultimei șanse de a se vedea cu sacii în căruță, rusofobi rudimentari, obișnuiți să zdropșească imaginar tot ce aduce a Kremlin. Luate la un loc, aceste grupări colcăitoare crează un amalgam fetid de pofte revanșarde, complexe tăinuite și refulări vinovate. Îi lași în plata Domnului pentru că nu-ți ajunge o viață să te războiești cu gloata aceasta de depravați.
Totuși un lucru important trebuie lămurit. Toți acești gropari ai mass media din Moldova își revendică titlul de apărători ai presei independente. Unii, precum jurnaliștii puterii, o fac pentru a rămîne cu iluzia reconfortantă că Occidentul i-a ridicat pe veci în acest rang indiferent de ce vor face ei. Alții, din societatea civilă, insinuează că lupta de astăzi pentru independența presei să dă între două tabere iremediabil corupte, de mercenari tembeli – cea a puterii și cea a opoziției. Din această cauză, retragerea licențelor îi lasă rece pentru că nu atinge fondul chestiunii, adevărată independență ai cărei ctitori sînt doar ei – anonimi scriitori pe facebook de texte obscure.
Pentru jurnaliștii puterii vom spune una – nu este un păcat să colaborezi cu un ziar sau cu un post tv care sprijină actuala guvernare. E o parte a unei meserii practicate de demult. Criminalizarea jurnalismului partizan a fost făcută tot de adepții unei lumi antidemocratice sau utopice. Este însă de-a dreptul ridicol să pretinzi că ceea ce faci tu se cheamă presă independentă. În condițiile actuale, mulți dintre jurnaliștii puteri au ratat o șansă rarisimă de a tăcea și de-a rămîne filosofi și au devenit simpli potlogari.
Celor care scriu acum pe facebook, acuzînd presa de-a valma de mercenariat în numele unor idealuri visate doar de ei pe canapea, le vom sugera să coboare cu picioarele pe pămînt. Adevărurile se stabilesc în confruntări reale în condițiile zilei de azi și nu în reverii aiuritoare stimulate cu tot felul de halucinogene. Da, poate nu toți jurnaliștii linșați astăzi sînt perfecți. Dar anumei ei, imperfecții, luptă astăzi pentru idealurile unei prese independente – un ideal niciodată complet realizat aici pe pămînt.
De ce anume ei?
Pentru că alții nu sînt. Pentru că alții luptă ca să instituie cenzura.
Autor: Cornel Ciurea
