Vreau să întreb o colegă de-a mea pe șleau: ești proastă ori te prefaci? Cred, totuși, că numita colegă, angajată a unui ziar plătit din granturi occidentale grase, se preface, pentru că trebuie să fii prost de tot, ori și mai și, total decăzut moral, ca să abordezi tema desolidarizării ziaristice, încercând să demonstrezi, că jurnaliștii nu sunt buni, dacă patronul lor e rău. Asta e convingerea autoarei de editorial, care declară fără menajamente, că nu ai dreptul să-ți faci meseria, nu poți pretinde la licență, dacă stăpânul respectivului post TV este, bunăoară, Șor, sau altă persoană urmărită penal, ori indezirabilă puterii. Mă rog, e la discreția fiecărui individ să se ferească de leproși, ori de cei, cărora le pute gura. Dar ce are asta cu dreptul constituțional al jurnalistului de a comunica cu auditoriul și dreptul legitim al unui post TV de a emite?
Chiar dacă e dezolant, urmăriți doar un pic logica colegei… Primează nu legea, ci morala, cînd e vorba de un text jurnalistic, zice omul care, consemnăm, a activat zeci de ani în presă, dar, cu puțin folos, cum se vede treaba, pentru dezvoltarea sa profesională. Citez cu aproximație:”Nimeni și nimic nu stă mai sus de lege, doar că în jurnalism e altfel, aici etica este mai presus de orice!” Cineva ar putea fi de acord, poate, și cu o asemenea abordare stranie a dreptului și echității… De ce nu, dacă, de exemplu, din 1940 pînă în 1991 în RSSM lupta de clasă a avut o supremație clară asupra legii … Comparația ține, pentru că doamna vorbea nici măcar de etica jurnalistică, ci de o morală specială, potrivită pentru a desculpa puterea de o crimă media, adică de lichidarea celor 6 posturi TV.
Morala colegei mele are legătură mai curînd cu legendara responsabilitate stalinistă, care zice, că un tată e obligat să răspundă în fața statului – și moral și legal – pentru faptele fiului. Și invers – fiul pentru tată. Colega incriminează telejurnaliștilor de la NTV Moldova conținutul reprobabil al paginii web NTV Rusia, deși responsabilitatea postului moldovenesc se extinde doar asupra emisiunilor difuzate auditoriului din Moldova, care acum s-au restrâns la unele de divertisment. Mai mult, colega își arogă dreptul de a acuza posturile TV închise de greșelile politicii externe a Rusei, de ideologia guvernării ruse și de consecințele războiului din Donbas. De ce oare jurnaliștii aruncați în stradă n-ar răspunde și de reformele eșuate ale lui Petru I, ori chiar de prietenia lui “toxică” cu prințul de Moldova Dimitrie Cantemir?
Ați înțeles acum, despre ce fel de etică și morală e vorba? Izvorăște din aceeași evanghelie cu legendara acuzație a Consiliului Audiovizualului, care zice, că e o crimă să nu știi a selecta conform agendei puterii subiectele pentru telejurnal. E vorba de etica politică a partidului de guvernare. Iar în politică orice se poate, etica PAS- ului, după cum o cunoaștem, e mai flexibilă decât teoria relativității a lui Einstein, mai întortocheată decât geometria lui Lobachevsky, și are adâncuri diabolice, ca darwinismul social din “Mein kampf”. Tocmai această etică a stat la baza declarației făcute deunăzi de alt moralist partinic, parteigenosse Grosu, care printr-un concurs de împrejurări a ajuns să ocupe și funcția de speaker într-o clădire administrativă din centrul capitalei: „Lupta va continua. Acum, o parte din posturile TV suspendate au migrat spre online. Va trebui și acolo să intervenim!”
Autor: Valeriu Reniță
