De 30 de ani încoace viața noastră e o reformă fără început și sfârșit. Imediat după declarația de independenței, după cum ne aducem bine aminte, doi politicieni – cu același dulce nume românesc Mircea – ne-au promis că “în scurt timp” vom parcurge tranziția de la economia planificată la cea de piață și vom trăi ca în Elveția. Poate că nu ne lăsam convinși atît de ușor de Druc și Snegur, dacă ei nu ar fi fost susținuți într-un glas de cei mai progresiști cetățeni din cele mai prestigioase organizații obștești și media de la “Frontul Popular” și “Uniunea Scriitorilor” până la “Glasul națiunii” și “Scînteia leninistă”.
Expresia “în scurt timp” a fost, după cum s-a dovedit, o glumă, de aceea întreaga reformă trebuie înțeleasă și acceptată ca atare, drept o farsă. Gluma se îngroșa ori, dimpotrivă, se subția în funcție de vremea guvernării și orientarea ei. Bunăoară, Voronin a promis să ne aducă în Uniunea Rusia-Belarus, dar a luat-o nitam-nisam spre Europa. Dimpotrivă, Maia Sandu, care a spus că va corecta traseul spre Elveția, a cotit brusc spre Phenian, adunând în jurul ei o echipă, care seamănă mai curând a fanarioți, decât a coreeni.
Cea mai haioasă parte a reformei e multlăudata schimbare în moralul funcționarului public și judecătorului, deși să știe bine cu ce s-a încheiat experiența educării “omului nou”. S-a crezut că succesul reformei depinde de faptul, dacă se va reuși extirparea viciului corupției din acești doi reprezentanți ai statului și justiției. Problema e, însă, că ei au fost dezbrăcați și întinși pe masa de operație înainte de a fi găsit chirurgul de profil potrivit. Pînă la urmă pacienții s-au dezlegat și au fugit așa în pielea goală, pentru că prea strașnici în neprofesionalismul lor arătau doctorii, care s-au tot perindat deasupra mesei de operație, refuzând să-și facă datoria.
Acuma hai, mai încercați de prindeți judecătorul, funcționarul public, cît și pe ceilalți care urmau să fie supuși obligatoriu operației de schimbare a moralului, ori poate, dacă am înțeles noi bine, unei simple operații plastice. Vin următoarele alegeri și avem două probleme mari și urgente de rezolvat. Guvernanții (mai exact, poliția și “Interpolul”) trebuiesc grăbiți să prindă și să aducă acasă, pe masa de operație, pacienții și chirurgii reformei. Aici nu ne mai pot ajuta nici rușii cu gazul lor ieftin, nici partenerii de dezvoltare cu banii lor mari. E o problemă locală de natură intimă, pentru că doctorii sunt peste măsură de sfioși, iar pacienții umblă cu curul gol.
Autor: Valeriu Reniță
