EDITORIAL // Maia Sandu, V. Plahotniuc, machiavelismul și Constituția

Acum câteva zile Maia Sandu a anunțat că i-a retras lui V. Plahotniuc ”Ordinul Republicii” acordat acestuia de fostul Președinte N. Timofti, iar subiectul a...

Acum câteva zile Maia Sandu a anunțat că i-a retras lui V. Plahotniuc ”Ordinul Republicii” acordat acestuia de fostul Președinte N. Timofti, iar subiectul a trezit dezbateri foarte vii în spațiul public. Evident, părerile s-au împărțit: susținătorii doamnei Președinte au aplaudat necondiționat, iar comentatorii mai echidistanți au sesizat o problemă de legalitate în ceea ce privește decretul de retragere a ordinului.

Problema trebuie tranșată în mod punctual pentru că dacă pretinzi că vrei să înfăptuiești o îndreptare a unui act de injustiție, este indicat să o faci prin mijloace legale, nu prin decizii arbitrare, la rândul lor lovite de vicii de legalitate.

Așadar, este legal sau nu decretul emis de Maia Sandu? În situația în care legea stipulează foarte exact condițiile în care pot fi retrase distincțiile de stat, fiind necesar ca (1) persoana în cauză să fi fost condamnată pentru o crimă gravă, la propunerea instanţei judecătoreşti în temeiul şi în modul stabilit de legislaţie, sau (2) să fi săvârşit fapte ce contravin prevederilor Constituţiei, la propunerea organului care a făcut demersul privind conferirea, fapt ce trebuie și el constatat, răspunsul este la vedere: decretul a fost emis cu încălcarea legii.

Firesc, se impune pe cale de consecință o altă întrebare: ce a oprit-o pe Maia Sandu să procedeze conform legii, având în vedere semnificația specială a decretului emis? Motivația este la suprafață: Maia Sandu a avut nevoie să lanseze în spațiul public o diversiune anume în scopul de a crea discuții în contradictoriu între simpatizanții dânsei și cei care țin la ideea de respectare a legalității, măcar în aparență.

Un decret legal nu ar fi avut impact, căci ar fi fost salutat de către votanții PAS și nu ar fi putut fi contestat de către ceilalți, deci n-ar fi existat o cauză pentru ciondăneală. Iar ciondăneala este necesară în vederea acoperirii mediatice a evenimentelor din ultima perioadă ce poartă riscul de a schimba percepțiile alegătorilor care au votat nu demult pe Maia Sandu. Și asemenea evenimente nu au fost puține.

În primul rând, amintim de jocul ridicol de-a desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru și provocarea conflictului cu Parlamentul, un contencios ce nu este chiar atât popular în rândul cetățenilor, în pofida comportamentului zgomotos și agresiv al activiștilor PAS. În plus, Hotărârea Curții Constituționale a lovit frontal în redutele Președintelui și cântărește mult în ecuația ce urmează să fie rezolvată. 

Apoi, numirile în funcțiile publice a unor persoane din anturajul doamnei Șef de stat cu integritatea pătată cu siguranță nu sunt aprobate de foarte mulți oameni. Numai cazul cu diploma obținută în mod fraudulos de către numita A. Nemerenco cât face. Se adaugă și consilierii milionari sau cu averi imense și ascunse, cei cu antecedente penale, dar nu în ultimul rând personajele bizare nerecomandabile pentru funcțiile de o responsabilitate deosebită și multe altele, cum ar fi achizițiile de flori de peste trei mii de lei pe zi, de covoare și mobilier, computere și multă hârtie pentru Președinție etc.     

O mică zarvă legat de o persoană acuzată de toate relele și nepopulară în rândul celor care astăzi formează main-stream-ul prinde la fix într-un asemenea moment. Miza imediată în asta constă.

Chestiunea are însă și o latură nu mai puțin perversă și este aplicată de Maia Sandu de mai mult timp și în mod consecvent. Cine a urmărit evoluția amazoanei pe scena politică a putut să observe că dânsa, atât în calitate de lider al PAS, cât și în calitate de prim-ministru, apoi și în calitate de Președinte, a acționat de cele mai multe ori forțând legea sau chiar încălcând legea.

De exemplu, în 2016, când a contestat înfrângerea sa în competiția cu I. Dodon la Curtea Constituțională, reprezentantul Maiei Sandu a refuzat să prezinte împuternicirea care i-ar fi permis să pledeze în fața forului constituțional. Curtea a dat dovadă de generozitate procedurală și a examinat contestația în fond cu participarea acelui reprezentant, dar diversiunea rămâne.

Angajarea răspunderii guvernului condus de Maia Sandu pentru o lege anticonstituțională este și ea din aceeași operă. Așa cum și refuzul de a desemna candidatul la funcția de prim-ministru, sfidând Constituția, face parte din același instrumentariu.

În fine, unii oameni se pot întreba: de ce toate acestea, de ce nu se întâmplă altfel? Iar explicația, în pofida îmbârligăturilor logice construite de analiști, cred că este una foarte simplă și banală.

Maia Sandu a luptat pentru putere fără să știe ce înseamnă aceasta. Maia Sandu a ajuns la putere fără să știe ce să facă cu ea. Maia Sandu luptă în continuare fără să știe care este idealul pentru care merită luptat. Războiul politic în sine este singura șansă a Maiei Sandu de exista în viața politică și este felul ei de a fi. Orice alt mod normal de a face politică înseamnă dispariția Maiei Sandu de pe scena politică.        

De ceea Maia Sandu încalcă legea, căci, dacă este lăsată, se va ajunge la alegeri anticipate, iar aceasta înseamnă noi bătălii, înseamnă că Maia Sandu va fi iarăși în elementul său. Și dacă viitorul Parlament va fi mai rău decât actualul, bătălia va continua și Maia Sandu din nou își va pune în valoare abilitățile de revoluționar solicitând alte alegeri anticipate înpotriva legislativului anticipat. Și tot așa până când cetățenii își vor da seama că sunt păcăliți și vor pune capăt dezmățului.

Dacă însă Curtea Constituțională nu-i va da dreptate, Maia Sandu tot va forța, pentru că dânsa își dorește suspendarea și referendumul, deoarece, în acest caz, în fond, e vorba de un alt scrutin, deci de același răzbel politic în care Maia Sandu se simte în elementul său. Și iarăși la nesfârșit, căci, dacă Maia Sandu va câștiga referendumul, aceasta nu va însemna dizolvarea Parlamentului, ci reluarea cotonogelilor constituționale pe care le urmărim în prezent. Nu încercați să căutați alte resorturi la ceea ce se întâmplă, nu o să găsiți. 

Toate acestea se întâmplă din cauza că Maia Sandu nu vrea să guverneze decent, în baza Constituției și a legilor, ci vrea să conducă în mod machiavelic, distribuind indulgențe și sentințe și având susținerea camarilei profitoare și a unui segment de cetățeni adulatori. De aici și explicația atitudinii dânsei de principe medieval care nu se recunoaște ca fiind limitat de lege, ci se simte legitimat de lingușelile curtenilor.

Problema mare este că un asemenea fel de a înțelege politica constituie un pericol iminent pentru instituțiile democratice și pentru ideea de stat de drept. Și din acest motiv este important ca celelalte autorități și instanțe să aplice în mod riguros Constituția. Nu i se poate permite nimănui, oricare ar fi pretextul invocat, inclusiv atunci când se vorbește de lupta ”binelui” cu ”răul”, să calce legea supremă pentru a atinge un scop util doar unui cerc îngust de oameni. Democrația înseamnă atunci când legea este aceeași pentru toți, și pentru ”oamenii buni”, dar și pentru cei care nu se identifică cu această etichetare.

 Autor:  Vitali Catană Sursa:  Politics.MD

In this article