Apariţia candidatului independent la alegerile parlamentare din circumscripţia Hînceşti, Grigore Cobzac, într-un talk show politic a fost destul de lămuritoare cu privire la situaţia din zona dreptei moldoveneşti. Deşi unii erau tentaţi să acuze o uneltire perfidă a adversarilor politici ai PAS care a condus la o scindare în interiorul organizaţiei din raion, sîntem de fapt martorii unei banale lipse de comunicare. În plus, scurtcircuitul comunicaţional este agravat de o tipică aroganţă moldovenească a politicienilor din Chişinău care cred de multe ori că liderii din teritoriu sînt buni numai pentru lipit afişe pe care strălucesc cătăturile boşilor „de la capitală”.
Cobzac a punctat foarte clar că liderii PAS au ignorat voinţa organizaţiei teritoriale şi au mimat un proces de consultări politice cu privire la înaintărea candidatului pe Hînceşti în condiţiile în care divergenţele au început să se agraveze. Înaintarea lui Cobzac de către organizaţia orăşenească Hînceşti a PAS-ului este un strigăt de protest ai acelor membri care nu acceptă anihilarea totală a democraţiei interne de partid şi instaurarea unui autoritarism „de catifea”în care contează doar vocea celor aflaţi sub papucul Maiei. Chiar dacă răzvrătiţii au fost excluşi din partid, ei vor încerca pe căi politice să-şi recîştige dreptul de a reveni în sînul partidului printr-un efort de consolidare a dreptei la Hînceşti.
Cu o oarecare reavoinţă putem întrezări şi o discriminare de tip postmodernist în dictatura instalată în PAS. Cadrele vechi şi băştinaşe, bărbaţii cu experienţă şi cu convingeri naţionale sînt înlăturaţi sau marginalizaţi în favoarea unei elite imberbe, extrateritorială, de preferinţă, feministe, fără rădăcini înfipte în solul natal. Din acest punct de vedere, Olesea Stamati este o apariţie politică epidermică, venetică, suprapusă forţat care contrastează puternic cu autohtonismul lui Grigore Cobzac, precum stejarul rămuros şi statornic diferă de volbura invazivă şi căţărătoare.
Conflictul iscat la Hînceşti între echipa lui Cobzac şi PAS demonstrează şi un alt lucru – liderii PAS nu agrează promovarea elitelor locale din cauza fricii de a pierde controlul asupra proceselor interne. Ei suferă de sindromul cetăţii asediate şi resping sub diverse pretexte (statutare, meritocratice, etc) orice apariţie de nou şi neconvenţional care le poate denatura gîndirea de grup. În fond, PAS a rămas ceea ce a fost de la bun început fiind refractar faţă de orice element străin – o grupare compusă din foşti funcţionari de la ministere trecuţi prin laboratoarele formative ale societăţii civile clandestin politizate.
Acum este clară şi aversiunea acestor lideri ai dreptei faţă de sistemul electoral mixt. Nu este vorba de pretinsele vicii ale sistemului, invocate anterior de politicienii de dreapta, care-i incriminau oligarhizarea şi lipsa de democraţie. În fond, e vorba de o acută inapetenţă de a colabora cu elitele locale şi de a-i promova în instituţiile statului. Politicienii locali sînt pentru cei din PAS un material nesigur, cu termen de valabilitate expirat care tulbură cu deprinderile lor demodate şi cu apucăturile mojiceşti certitudinile de beton ale cruciaţilor din partid. Nu în zadar, gura lumii, mereu inventivă şi „politcally incorrect” i-a botezat pe PAS-işti „Martorii lui Maia”.
În aceste împrejurări, concurenţa dintre Maia Sandu şi Andrei Năstase pentru dreptul de a candida la prezidenţiale din partea dreptei trece pe un plan secund. Mai important este astăzi să aflăm în jurul cui va dori să se unească codrenii din Hînceşti – a stejarului cu rădăcini temeinice sau a volburii mereu migratoare.
Autor: Corneliu Ciurea
