Cercetătorii au descoperit că un hormon produs de celulele adipoase poate trata o complicație severă a diabetului de tip 1 chiar și în absența insulinei.
În urmă cu mai bine de un deceniu, cercetătorii au descoperit că o complicație acută a diabetului de tip 1, cetoacidoza diabetică (DKA), poate fi rezolvată cu ajutorul hormonului leptină – chiar și în absența insulinei, transmite breakingnews.md cu referire la adevarul.ro.
O analiză publicată în The Journal of Clinical Investigation explică modul în care leptina acționează asupra creierului și cum ar putea fi folosită în terapiile viitoare.
Rolul creierului
Cetoacidoza diabetică apare atunci când organismul nu mai poate produce insulină și începe să descompună grăsimi pentru energie. Acest proces duce la o acumulare periculoasă de glucoză și acizi cetonici în sânge. Până acum, medicii administrau insulină pentru a trata această afecțiune, au notat autorii.
Însă dovezi recente arată că, atunci când insulina este insuficientă, creierul joacă un rol esențial în declanșarea DKA, potrivit noii analize bazate pe literatura de specialitate și pe cercetări realizate inclusiv la UW Medicine, începând din 2011.
Când pancreasul nu mai produce insulină, „creierul primește mesajul că organismul a rămas fără combustibil, chiar dacă nu este așa. Această informație este transmisă parțial de un nivel scăzut în sânge al hormonului leptină”, a explicat autorul principal al studiului, Dr. Michael Schwartz, profesor de medicină în cadrul Diviziei de Metabolism, Endocrinologie și Nutriție de la University of Washington School of Medicine.
Ce este leptina
Leptina ajută creierul să regleze apetitul și greutatea corporală și este produsă de celulele adipoase ale organismului. Hormonul ajunge prin sânge în creier, în special în hipotalamus – zona care controlează senzația de foame și cantitatea de hrană consumată. Atunci când nivelul de leptină este insuficient, creierul activează circuite care mobilizează surse de energie precum glucoza și cetonele.
Schwartz și echipa sa au descoperit această legătură în 2011, când au administrat leptină direct în creierul unor șoareci și șobolani cu diabet de tip 1. La început, nu s-a întâmplat nimic. Dar, patru zile mai târziu, au fost uimiți să constate că nivelurile de glucoză și cetone din sângele animalelor au revenit la normal – în ciuda lipsei severe de insulină.
„Cred că cel mai uimitor a fost faptul că nu doar că glicemia a scăzut, dar a rămas scăzută”, a spus el. „Dacă încercai să o crești, scădea din nou. Dacă o scădeai prea mult, revenea la normal.”
Aceste reacții au sugerat că, în anumite condiții, creierul poate menține un nivel normal al glicemiei chiar și fără insulină, a explicat Schwartz.
La acel moment, comunitatea științifică din domeniul diabetului nu a știut ce să creadă despre această descoperire.
„Acum avem o înțelegere mult mai clară a unei constatări care a fost în mare parte ignorată de comunitatea științifică la momentul raportării sale, în 2011”, a declarat Schwartz.
Cercetătorii vor să testeze ipoteza pe oameni
El intenționează să solicite aprobarea FDA pentru a începe studii clinice pe oameni, pentru a testa dacă leptina poate normaliza glicemia la persoanele cu diabet de tip 1.
Rezultatele pozitive ar putea deschide calea spre terapii medicamentoase care țintesc creierul pentru a trata diabetul de tip 1.
„Aceasta este una dintre cele mai interesante descoperiri din cariera mea”, a spus coautorul Dr. Irl Hirsch, profesor la UW Medicine și specialist în tratarea și predarea diabetului.
Hirsch a declarat că reglarea glicemiei cu ajutorul leptinei ar putea duce la noi metode de tratament pentru pacienți.
„Să nu fiu înțeles greșit: descoperirea insulinei, în urmă cu 104 ani, este una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului trecut”, a spus Hirsch, care are diabet de tip 1 din copilărie. „Dar asta… asta este următorul pas. Poate chiar un pas mai bun.”
Insulina, greu accesibilă
Schwartz a subliniat că gestionarea cu insulină implică o povară majoră pentru pacienți și familiile lor.
„Cred că, dacă ai putea trata diabetul de tip 1 fără injecții zilnice de insulină și fără monitorizarea constantă a glicemiei, pacienții ar spune că este cel mai bun lucru posibil”, a adăugat el.
Dacă reușești să convingi creierul că rezervele de energie nu sunt epuizate – sau dacă poți dezactiva neuronii responsabili de producerea glucozei și a cetonelor –, organismul oprește reacția care duce la hiperglicemie severă și cetoacidoză.
„Această nouă perspectivă contrazice înțelepciunea convențională potrivit căreia cetoacidoza diabetică este cauzată exclusiv de lipsa insulinei – o idee acceptată de zeci de ani”, a încheiat Schwartz. „Ne arată că creierul joacă un rol esențial în declanșarea diabetului necontrolat – și ar putea deține cheia către tratamentele viitoare.”
Pentru știri de ultimă oră, urmărește-ne pe canalul nostru de TELEGRAM!
