La 11 ianuarie 2024, a fost pronunțată o sentință, prin care un tânăr în vârstă de 20 de ani, a fost recunoscut vinovat pentru de violul unei persoane care nu a atins vârsta de 14 ani (art.171 alin.(3) lit.b) din Codul penal) și răpirea acestui minor (art.164 alin.(2) lit. c) din Codul penal), stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 23 de ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Procurorii nu sunt de acord cu sentința și o vor contesta cu apel, solicitând aplicarea celei mai aspre pedepse și anume detențiune pe viață.
Motivul principal pentru solicitarea unei asemenea pedepse, inclusiv în prima instanță, rezidă în faptul că inculpatul a fost deja condamnat anterior pentru o infracțiune de abuz sexual comis, la fel, împotriva unei persoane minore, executând, pentru această faptă, pedeapsa cu închisoarea, însă nu s-a observat nici o îmbunătățire în comportamentul său. Acest aspect constituie o preocupare majoră pentru sistemul procuraturii, care încearcă să descurajeze recidiva și să protejeze societatea împotriva persoanelor care prezintă un risc crescut de a comite noi infracțiuni.
Inculpatul a refuzat să facă declarații la caz.
În privința acestuia, a fost menținută măsura preventivă sub formă de arest preventiv.
Potrivit învinuirii, inculpatul, la 15 iulie 2023, aproximativ la orele 20:30, s-a apropiat de un băiat de 9 ani, care se afla la joacă cu alți copii în stradă, și sub pretextul că îi va oferi un cadou, i-a propus să-l urmeze la domiciliul său. După ce copilul a intrat în ograda inculpatului, ultimul l-a îmbrâncit și l-a impus să intre în casă. Imediat, făptașul a încuiat ușa, iar la solicitările copilului de a pleca, l-a amenințat cu aplicarea violenței. Ulterior, l-a imobilizat, și, urmărind scopul satisfacerii poftei sale sexuale, a recurs la un act sexual neconsimțit.
Toate acțiunile au durat aproximativ 30 de minute, până în momentul în care la domiciliul respectiv, a intervenit o rudă apropiată minorului, care prin forțarea unui geam a reușit să intre în casa inculpatului și să elibereze copilul.
Notă: Persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.
