Catană: Decretul Maiei Sandu privind desemnarea lui Grosu este neconstituțional

Deoarece a fost obligată de către Curtea Constituțională să-și exercite atribuția constituțională de a desemna un candidat la funcția de Prim-ministru, Maia Sandu nu a...

Deoarece a fost obligată de către Curtea Constituțională să-și exercite atribuția constituțională de a desemna un candidat la funcția de Prim-ministru, Maia Sandu nu a ratat ocazia de a servi cetățenilor o nouă diversiune.

Deși o majoritate a deputaților în Parlament a anunțat că susține propriul candidat, ne-am trezit cu un ins scos de Maia Sandu din joben spre a fi admirat de opinia publică, iar opinia publică l-a și gratulat imediat cu apelativul ”pokemon”.

Nu e bai că pretendentul e ”pokemon”, căci altceva în poiata doamnei Președinte nici nu ai ce să găsești. Problema mare, așa cum se întâmplă în mod constant în cazul Maiei Sandu, este una de constituționalitate a decretului prin care dânsa a făcut nominalizarea.

Așadar, reconstituind cronologia evenimentelor, reținem că reprezentanții deputaților constituiți într-o majoritate formalizată în vederea susținerii propriului candidat s-au prezentat la consultări cu propunerea persoanei respective. Chiar în momentul în care aveau loc consultările, acel candidat a anunțat că se retrage.

Maia Sandu a declarat că anunțul respectiv înseamnă de fapt lipsa unui candidat al majorității deputaților și din acest motiv înaintează un candidat la discreția sa.

Lăsăm la o parte faptul că ar fi fost corect ca persoana care a acceptat să fie propusă de o majoritate formalizată să-și anunțe retragerea anume în fața celor cu care a făcut înțelegerea. Este o chestiune de etică, dar ne interesează mai mult procedurile constituționale.   

Noi trebuie să punctăm că momentul anunțului public de retragere este concomitent cu momentul consultărilor, prin urmare parlamentarii s-au prezentat la Președinție având un act valabil semnat corespunzător care conține numele candidatului la funcția de Prim-ministru.

Afirmația fostei candidate a majorității formalizate cum că a scris declarația de retragere cu mult înainte probabil este motivată de scopul de a inocula o percepție, noi însă trebuie să operăm cu elemente certe.

Prin urmare, este semnificativ momentul în care declarația a fost făcută publică, nu când aceasta a fost redactată. E limpede că dacă acțiunea a fost pusă la cale anterior și a fost executată cu premeditare, textul a fost conceput cu ceva timp înainte, dar important este momentul în care reprezentanții parlamentarilor formalizați și opinia publică au putut să afle despre retragere.

În drept faptele produc efecte numai după momentul în care sunt anunțate public, aceste efecte urmând să se consume în consecință, nu proiectându-le în timp cu agilitatea unui magician din filmele de ficțiune. 

De aceea, în lumina hotărârilor Curții Constituționale binecunoscute deja, reținem că în urma consultărilor a rezultat un candidat care a fost propus în mod valabil și care ulterior și-a retras candidatura. Este ceva diferit de situația în care deputații formalizați ar fi fost în cunoștință de cauză și consultările ar fi avut loc știindu-se că acel candidat s-a retras anterior.

Distincția este extrem de importantă, dat fiind că urmările sunt în mod evident diferite. Astfel, în cazul în care în urma consultărilor nu este identificată o persoană susținută de o majoritate formalizată, Președintele urmează să numească în mod arbitrar, conform cu propriile criterii, un candidat. Însă în situația în care procedura de consultare s-a consumat și candidatul susținut în baza unui demers valabil se retrage ulterior, trebuie să urmeze alte consultări între Șeful statului și fracțiunile parlamentare.

Restul este diversiune cu ”pokemoni”, ambasadori și declarații de retragere măsurate la secundă, iar așa numiților ”constituționaliști” care spun altceva trebuie să li se retragă diplomele de juriști.

Ca să ilustrăm în mod mai accesibil, ar fi ca și cum ”pokemonul”, respectiv numitul Grosu, s-ar retrage după înaintarea oficială a candidaturii sale și s-ar pune problema dacă Maia Sandu are dreptul să propună un alt candidat în mod discreționar sau trebuie să inițieze iarăși consultarea fracțiunilor parlamentare. Răspunsul este la suprafață.

În concluzie, dacă diversiunea nu cuprinde mai mulți actori decât cei numiți, în mod firesc Curtea Constituțională va trebui să declare ca fiind neconstituțional decretul de desemnare a ”pokemonului”, motivând că persoana susținută de o majoritate formalizată a fost propusă în mod valabil în momentul consultării fracțiunilor, iar retragerea candidatului are ca efect reluarea consultărilor între Președinte și fracțiunile parlamentare.

Editorial de Vitali Catană

In this article