Analistul politic Ian Lisnevschi trage un semnal de alarmă dur pentru politicienii de la Chișinău care, după ce au „rezolvat” problemele energetice, de apărare și geopolitice, s-au trezit peste noapte experți în sistemul politic american. Într-o analiză tăioasă, el avertizează puterea că stilul actual de politică externă — bazat pe reacții pripite și antipatii personale — riscă să izoleze Republica Moldova și să aducă note de plată diplomatice neașteptate.
Expertul îndeamnă guvernanții să nu se grăbească să sărbătorească înfrângerile sau victoriile electorale din SUA, amintind că noul Congres își va începe activitatea abia pe 3 ianuarie 2027. În opinia sa, Washingtonul nu este un meci de fotbal, iar o schimbare de conjunctură nu înseamnă că America și-a schimbat interesele. Marile corporații, grupurile de interese și lobbyștii activează pe ambele flancuri politice, iar obiectivele strategice ale unei mari puteri supraviețuiesc ciclurilor electorale, rămânând aceleași indiferent dacă la conducere s-au aflat Bush, Obama, Trump sau Biden.
Totodată, Lisnevschi subliniază că Donald Trump își păstrează instrumente uriașe de putere executivă, administrația și dreptul de veto, pentru a cărui depășire este nevoie de o majoritate de două treimi în ambele Camere. El demontează și scenariile privind un eventual impeachment, amintind că o procedură în Cameră nu înseamnă demitere și că o eventuală înlăturare l-ar aduce la Casa Albă pe J. D. Vance — o evoluție care le-ar da un avantaj uriaș susținătorilor mișcării MAGA pentru alegerile din 2028.
În final, analistul transmite un avertisment direct premierului și miniștrilor, criticând obișnuința de a pune diagnostice psihiatrice liderilor occidentali sau partidelor de dreapta. O asemenea abordare reprezintă o dovadă de miopie și o diplomatie catastrofală, mai ales când este vorba despre politicieni care mâine ar putea prelua puterea și la care Chișinăul va fi nevoit să meargă pentru sprijin. Lisnevschi le recomandă factorilor de decizie să nu mai construiască politica externă pe principiul „acest politician ne place, iar celălalt e rău”, concluzionând că, în relațiile internaționale, „mortul vine uneori pe neașteptate la negocieri”.
